sâmbătă, 7 martie 2009

Poveste


 " Candva, in trecut, in perioada in care Inchizitia facea multe victime doar de dragul unor bai sangeroase si in momentul in care in istorie se manifesta puterea unor oameni "prea intunecati", undeva pe o insula, langa vechiul continent, traiau trei calugari, trei pustnici, care faceau minuni, vindecand oameni. Bolnavii de pe continent, afland despre ei, traversau marea cu barca, se supuneau tratamentelor celor trei calugari si reveneau la casele lor, vindecati.Astfel faima lor a crescut. Pana intr-o zi cand Prea Inaltul Scaun a hotarat ca episcopul din acea regiune nu-si indeplineste indatoririle. Prin urmare a fost trimis sa ii alunge pe cei trei calugari despre care se stia ca sunt putin cunoscatori intr-ale cititului si ale scrisului, ceea ce insemna ca nu puteau sa propovaduiasca numele si cuvantul Domnului. Nestiind carte, nu cunosteau dogma, ceea ce presupunea ca harul lor provenea din cu totul alta parte, mai obscura. Episcopul s-a imbarcat pe corabie, a traversat marea si, coborand pe insula, a vazut cum o multime de oameni statea la rand in fata celor trei calugari asteptand vindecarea. Calugarii intindeau bratele spre ei, bolboroseau ceva in soapta si bolnavii se insanatoseau in mod miraculos.
  A stat asa o zi intreaga uitandu-se la ei, dupa care seara tarziu, i-a intrebat:
  - Si cum faceti voi vindecarile, pentru ca am auzit ca nu stiti sa cititi. Este adevarat?
  - Pai,  stiti, Preasfintia Voastra, noi nu prea stim carte pentru ca nu am avut nici timp si nici posibilitati sa invatam.
  - Hm, deci nu stiti carte, dar v-a spus vreodata cineva, un preot, de pilda, cum anume sa va rugati la Domnul, ca sa primiti acea Lumina Vindecatoare? 
  Calugarii au raspuns in cor:
  -Preasfintia Voastra, nu a venit nimeni la noi sa ne invete, a venit direct aceasta Lumina.
  - Hm, ciudat! A venit si v-a gasit aici, pe aceasta insula pustie, dar nu vad nici un semn crestin pe aici.
  - Pai, stiti, Preasfintia Voastra, a venit dintr-o data, ca o strafulgerare.
  - Hm, asa dintr-o data.... Si ce faceati cand v-a venit aceasta strafulgerare?
  - Eram pe ogor, aram si, dintr-o data, a venit aceasta Lumina si ne-a dezvaluit Harul nostru.
  - Asadar nu intr-o  Sfanta biserica , nu la Inaltul Scaun, nu acolo unde exista un ritual, cineva care sa va incoroneze.. Preotii au pus mainile pe voi? Nu s-a intamplat nimic, nici un fel de innobilare, nimic, nimic?
  - Nu Presfintia Vostra.
  - Si cum v-a gasit, asa dintr-o data?
  - Da, asa. Dimineata toti trei am plecat la munca si atunci s-a intamplat minunea.
  - Si v-a dat acest har, dintr-o data, da? Hm, hm, asadar, n-a fost...Mda ... Mai bine spuneti cum va rugati ?
  - Pai stiti Preasfintia Voastra..
  - Spuneti repede, dar sa nu blasfemiati, pentru ca rugul va asteapta!
  - Pai simplu: noi suntem trei, Doamne, Tu esti Trei, da-ne Lumina si Puterea ta vindecatoare, sa tamaduim pe pacatosul din fata noastra si spunem numele de Botez al acestuia...
  -Cum? Asta e blasfemie! Voi va considerati Dumnezeu? Ce inseamna asta, cum sa va dea voua direct, asa? Nu aveti cum, trebuie sa va rugati pentru asta !
  - Pai, da, stiti, noi asa am vindecat pana acum.
  - Nu se poate! Inseamna ca voi sunteti in solda celuilalt. Nu e puterea lui Dumnezeu si nu cred ca sunt tamaduiri ceea ce faceti voi ! Nu, este desertaciune, e altceva. De acum incolo, in fiecare zi, o sa invatati cu mine. Eu am sa va predau dogma asa cum trebuie si voi o sa rostiti numai cuvintele ce vi le spun eu. De acum incolo, numai respectand dogma, veti face vindecarile. Episcopul a petrecut cu ei doua saptamani, dar se chinuia invatandu-i, pentru ca bietii calugari, pe langa faptul ca nu stiau sa citeasca, mai erau si foarte naivi. Ei nu stiusera toata viata altceva dacat sa are pamantul si sa traiasca in mijlocul naturii. Desi erau de o puritate ingenua, ei aveau intelepciunea lor, o intelepciune primita de la lucrurile marunte, din viata de zi cu zi, din viata aceea simpla si curata.
  Si in fiecare zi ii invata, ii invata, ii invata, dar dupa trei saptamani, episcopul n-a mai rezistat si a izbucnit:
  - Mai sa fie! Am un jilt de catifea in episcopia mea, am tot ce imi trebuie, pot sa ma delectez cu cele mai alese bucate, pot sa stau linistit, si eu am venit aici in salbaticie, in frig si ma lupt cu trei analfabeti ! Nu mai pot, trebuie sa rezolv situatia !
  Si, in sfarsit dupa alte trei saptamani, a reusit sa ii invete o strofa dintr-o rugaciune. Le-a spus:
  - Eu am sa plec acum. Nu va declar eretici, pentru ca ati avut bunavointa si ati invatat o strofa din aceasta rugaciune. Sa o tineti minte si sa o spuneti de fiecare data cand faceti vindecari. Sa spuneti numai strofa asta, nici un cuvant in plus.
  Calugarii, umili, cu capul in jos, i-au raspuns:
  - Da, Preasfintia Voastra.
  Pe inserat, episcopul s-a imbarcat pe vapor multumit, pentru ca nu trebuia sa-i declare pe cei trei calugari eretici, anatema care le-ar fi atras condamnarea la moarte. Mai era multumit si pentru ca ii invatase si educase, indeplinindu-si rolul lui de episcop, apropiindu-i in acest fel mai mult de bunul Dumnezeu. Fericit si plin de vise, isi facea planuri de viitor. Pe la mijlocul drumului, cerul s-a intunecat dintr-o data si s-a pornit un vant puternic. Valurile au inceput sa se inalte, nelinistindu-i pe marinari. La un moment dat, au vazut pe insula o luminita, care crestea pe masura ce se apropia de ei. Marinarii au crezut ca este un semn divin si, speriati, s-au retras, asteptandu-se ca ambarcatiunea lor sa se scufunde in orice clipa. In rafalele de vant ce se inteteau tot mai mult, au deslusit cu totii, de data asta, trei luminite desprinse din cea initiala, care se apropiau de ei. Episcopul, inspaimantat, privea intr-acolo si nu stia ce sa faca.
S-a uitat mai bine si i-a vazut pe cei trei calugari care veneau calcand pe apa, luminand calea.
 - Preasfintia Voasta, Preasfintia Voastra, am uitat strofa !!!
 Poate din teama, poate din respect sau admiratie, cuvintele episcopului au rasunat astfel:
 Rugati-va asa cum stiti voi! Intoarceti-va si rugati-va asa cum stiti voi, pentru ca stiti foarte bine !"

2 comentarii: