" Un maestru zen mergea in tacere de-a lungul unei carari de munte impreuna cu unul dintre discipolii lui. Cand au ajuns in dreptul unui cedru stravechi s-au oprit sa ia o masa simpla, constand din orez si legume. Dupa ce au mancat, discipolul, un calugar tanar care inca nu gasise cheia catre misterul zenului, a rupt tacerea intrebandu-si maestrul:"Maestre, cum intru in zen?"
Intreba, desigur, cum sa intre in starea de constiinta reprezentata de zen.
Maestrul a pastrat tacerea. S-au scurs aproape cinci minute in care discipolul astepta cu nerabdare un raspuns. Era pe cale sa puna o noua intrebare cand maestrul a vorbit deodata.
"Auzi susurul paraului aceluia de munte?"
Discipolul nu realizase ca exista vreun parau de munte. Fusese prea ocupat sa se gandeasca la semnificatia zenului. Acum, pentru ca asculta ca sa auda sunetul, mintea galagioasa i s-a potolit. La inceput nu auzea nimic. Apoi, gandurile lui au facut loc unei vigilente sporite si brusc a putut auzi murmurul abia perceptibil al unui paraias aflat la mare departare.
"Da, acum il aud'' a raspuns.
Maestrul a ridicat degetul si, cu privire in acelasi timp blanda si fioroasa, a spus:"Intra in zen de-acolo."
Discipolul era uluit. Acesta era primul sau satori - o strafulgerare a iluminarii. Stia ce este zenul, fara sa stie ce anume stia.
Si-au continuat drumul in tacere. Discipolul era uimit de cat de vie era lumea care-l inconjura. Parea ca traieste totul pentru prima data. Totusi, incetul cu incetul, gandurile i-au revenit. Linistea vigilenta a fost din nou acoperita de zgomotul mintii si, nu dupa mult timp, avea o noua intrebare.
"Maestre", a rostit, "m-am tot gandit. Ce-ai fi spus daca n-as fi putut sa aud paraul de munte?" Maestrul s-a oprit, s-a uitat la el, a ridicat degetul si i-a spus:" Intra in zen de-acolo". "
ECKHART TOLLE - "Un pamant nou"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu